Atracția dintre două persoane este în mare parte inconștientă, fiind înscrisă în codul nostru genetic.
Unii experți consideră atracția ca fiind o combinație de feromoni, o atracție inerentă față de părinții noștri, motive legate de evoluție, precum și un cocktail chimic.
Atracția nu poate fi controlată, indiferent cât de mult ne-am dori.
Dacă persoana de care suntem îndrăgostiți nu simte același lucru, nu o luați personal: nu este deloc vorba despre faptul că nu sunteți atrăgător sau că nu există motive pentru care să nu vă iubească, ci, pur si simplu, „softul“ celuilalt nu recunoaște tipul de informație pe care o reprezintă personalitatea voastră.
Deși, atunci când te gândești la atracție, prima asociere pe care o faci este legată de aspectul fizic, ea nu se rezumă doar la asta.
Fiecare dintre noi are propria definiție despre atracția fizică sau poate susține cu lejeritate care este „genul“ de persoană sau prototipul care îl atrage – de exemplu: pot fi persoanele mai slabe sau mai plinuțe, cele sau cei cu părul sau tenul mai închis sau, dimpotrivă, cele sau cei cu părul și tenul mai deschis, cu strungăreață sau cu pistrui.
In foarte putine cazuri, atracția fizică pură, așa-zis superficială, se poate dezvolta în ceva solid, care să transforme acea fază a relației într-una de lungă durată.
Pe lângă atracția fizică, mai este nevoie și de atracție emoțională ca lucrurile să avanseze. Abia după „îndeplinirea“ acestui criteriu bărbații și femeile doresc să se implice mai mult în relație.
Atracția fizică este precum cartea de vizită: te ajută să-ți faci intrarea în baza de date a celuilalt, însă atracția emoțională este cheia ce deschide ușa către intimitate, către implicare.
Deci, dacă există atât atracție fizică, cât și atracție emoțională, sunt șanse mari pentru dezvoltarea unei relații de durată, fără a se pierde din vedere condiția de baza: un efort conștient, depus de ambii parteneri pentru menținerea acestei atracții.
