Tulburările alimentare includ comportamente, emoții și atitudini extreme față de mâncare și de greutate. Aceste tulburări afectează nu doar la nivel fizic, ci și mental. Riscul de moarte prin suicid sau complicații medicale este ridicat pentru tulburările alimentare.

Tulburările alimentare și dificultățile legate de mâncare cuprind o serie de comportamente alimentare, de la mâncatul în exces la mâncatul insuficient sau consumul compulsiv.

Un comportament alimentar ajunge sa fie diagnosticat ca tulburare atunci când relația cuiva cu mâncarea este în afara controlului său, așa cum este cazul anorexiei, când restricțiile severe asupra mâncării se reflectă în pierderi dramatice de greutate, complicații la nivel de sănătate sau chiar moartea dacă nu se intervine pentru tratament.

Problemele alimentare apar în general atunci când oamenii dezvoltă o relație nefirească sau nesănătoasă  cu mâncarea și cu propriul corp. O astfel de relație se traduce în exterior prin activitate fizică intensă, printr-un apetit sau mâncat fie în exces, fie la limita supraviețuirii. În condițiile unei relații  sănătoase cu hrana,  foamea   este cea care dictează momentele oportune de hrănire, nu gândurile obsesive, anxietatea, tristețea sau teama.

Cine este Vulnerabil în fața acestor tulburări? 

 Tulburările alimentare apar frecvent în anii adolescenței, însă se pot dezvolta și în copilărie sau mai târziu în viață. Aceste tulburări afectează oameni de toate vârstele și din ambele sexe, însă adolescenții și femeile tinere dezvoltă aceste tulburări într-un procent mai mare decît alte grupuri.

În ceea ce privește rata de incidență la femei și la bărbați, femeile sunt afectate de 2 ori mai mult  decât bărbații. Atât femeile, cât și bărbații pot ajunge să dezvolte o imagine distorsionată asupra corpului. De exemplu, bărbații pot avea o  grijă extremă față de acumularea unei mase musculare foarte mari sub pretextul că au grijă de corpul lor.

De Ce ajung oamenii să Dezvolte tulburări de alimentație?

Tulburările de alimentație au la bază un complex de factori psihologici, biologici și sociali.

de exemplu, mediul social creează o presiune constantă pentru a te încadra întrun ideal de frumusețe. Valorizarea în mass-media a imaginii femeii slabe, cu măsuri corporale bine stabilite, creează o presiune psihologică asupra femeii și îngreunează dezvoltarea sau menținerea unui sentiment pozitiv față de sine și de acceptare a propriilor dimensiuni  corporale.

Oamenii dezvoltă credințe pe baza etichetelor puse exclusiv imaginii fizice, ambalajului, astfel un corp suplu face o persoană plăcută și valoroasă, iar un corp mai plin face o persoană nedezirabilă și nevaloroasă.  Astfel, forma și greutatea corpului ajung să determine valoarea unei persoane.

Oamenii care rabdă de foame în mod compulsiv, mănâncă în exces sau fac exerciții fizice peste măsură ajung să aibă aceste comportamente din sentimente de anxietate, neadecvare, competitivitate, nevoia de a plăcea altora sau o stimă de sine scăzută.

Uneori, evenimentele traumatizante sau relațiile problematice pot conduce o persoană să dezvolte relații nesănătoase cu hrana. De asemenea, o istorie familială de dificultăți alimentare poate contribui la dezvoltarea unei tulburări de acest gen.

Dieta sănătoasă și Dieta dusă la extrem

Mulți oameni aleg să-și restricționeze numărul de calorii ingerate sau să elimine anumite alimente din dietă cu dorința de a pierde în greutate, de a controla anumite alergii sau intoleranțe alimentare sau să-și curețe corpul.

Dieta poate deveni extremă în momentul în care dăunează sănătății acelei persoane. O dietă extremă presupune un număr de calorii extrem de limitat, eliminarea anumitor grupe de alimente  sau perioade lungi de post.

Dieta extremă poate avea un efect negativ asupra sănătății fizice si mentale, pentru că o cantitate insuficientă de hrană poate duce la un  metabolism lent, probleme digestive, deshidratare, malnutriție, creșterea stresului, scăderea concentrării și a clarității mentale.

Deși nu există o distincție clară între o dietă sănătoasă și una extremă, există semne care indică dacă o dietă este extremă.

  • Scăderea nivelului de energie. O lipsă semnificativă de energie poate indica că numărul de calorii ingerate este prea mic.
  • Gânduri constante despre mâncare. Dacă o persoană se gândește tot timpul la mâncare, la alegeri culinare și la momente specific de consum, poate indica ca relația ei cu hrana este dăunătoare.
  • Dificultăți la somn. Un somn întrerupt poate semnala că o persoană nu mănâncă suficient sau nu obține nutrienții necesari unu somn sănătos.
  • Eliminarea unui grup întreg de alimente.Fiecare grup de alimente conține nutrienți care sunt importanți într-o dietă echilibrată. Dacă se elimină grupul de carbohidrați din dietă se poate ajunge la scăderea în greutate, însă persoana trăiește cu senzația de deprivare și foame.
  • Schimbări la nivel emoțional. Restricționarea severă a caloriilor poate conduce la anxietate, depresie și iritabilitate.
  • Schimbarea vieții sociale. Când o persoană își planifică viața în jurul dietei și refuză anumite evenimente sociale pentru că nu doresc să mănânce, poate indica că dieta lor este prea restrictivă.

 

Cele mai Cunoscute Tulburări Alimentare

Tulburarea alimentară nu este simplu de diagnosticat, pentru că unii oameni experimentează comportamente alimentare problematice sau nesănătoase, care însă nu pot fi considerate tulburări pentru că nu îndeplinesc criteriile specifice tulburărilor de alimentație cunoscute:

Cele mai cunoscute  tipuri de tulburare alimentară sunt:

Anorexia nervoasă se referă la faptul că acea persoană își restricționează atât de mult mâncarea încât devine foarte slabă. O persoană cu anorexie trăiește cu teama de a acumula kilograme și cu obsesia să prevină orice acumulare. De asemenea, are dificultăți în acceptarea propriei persoane, o imagine distorsionată asupra corpului și o stimă de sine redusă.

Bulimia nervoasă se caracterizează prin comportamente de pierdere a controlului asupra alimentației ce au drept rezultat sentimente de rușine, vinovăție și remușcare care vor determina persoana care a mâncat în exces să compenseze prin exerciții fizice sau prin acțiuni de inducere a vomei.

Efectele fizice cele mai întâlnite  sunt deshidratarea, inflamarea esofagului, dureri abdominale și probleme  la nivelul instestinelor.  De regulă, bulimia nu rezultă în scăderi semnificative în greutate, uneori greutatea persoanei bulimice fiind puțin peste medie.

Mâncatul compulsiv este o tulburare similară bulimiei prin faptul că persoana consumă cantități excesive de mâncare într- perioadă scurtă de timp, urmate de sentimente de rușine și dezgust.

Provocarea vomei lipseste din această tulburare, deși persoana se poate angaja periodic în diete sau perioade de post pentru a compensa episoadele de consum excesiv.

Evitarea sau restricționarea hranei se caracterizează prin evitarea consumului de nutrienți necesari organismului, ce are drept rezultat deficiența nutrițională și pierderea semnificativă în greutate, precum și o funcționare slabă la nivel psihologic și social.  

Tulburarea de regurgitare se caracterizează prin regurgitarea compulsivă a  hranei imediat după consum.

 

Tratamentul Tulburărilor de Alimentație

Tratamentul implică intervenția a 3 specialiști: medicul, psihoterapeutul și nutritionistul

Cum Poate Ajuta Psihoterapia?

De obicei, revenirea dintr-o tulburare de alimentație este un proces lung și dificil. Revenirea implică nu doar lipsa gândurilor și comportamentelor nesănătoase față de hrană și corp, ci și dezvoltarea unui sentiment de identitate și de acceptare a propriei personae.

În acest caz, psihoterapia poate fi individuală, de familie și de grup.

 

Tulburările Alimentare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *