Când Ne este de Folos Psihoterapia!

Când ne dăm seama că avem nevoie de psihoterapie?

De cele mai multe ori, oamenii caută un psihoterapeut atunci când simt că au nevoie de un ajutor specializat și individualizat pe care nu l-au găsit încă în cadrul familiei sau printre prieteni.

Ajutorul din partea psihoterapetului poate veni sub forma unui suport emoțional, a unor modalități de auto-cunoaștere sau sub forma învățării unor moduri noi de funcționare pe care să le ‘aplici’ în viața de zi cu zi.

Unii oameni caută ajutor în situații specifice, precum depresia, anxietatea, furia sau boala cronică. La alții pot apărea probleme neașteptate la care nu știu cum să reacționeze și, astfel, au nevoie de ajutor pentru a traversa acea perioadă sau pentru a merge mai departe ( de exemplu pot trece printr-o separare, șoc emoțional, stres post-traumatic, etc)

Semnale de avertizare care ar putea indica nevoia de psihoterapie…

– când simțim că suntem prinși într-o tristețe sau un sentiment de neajutorare care se tot prelungește;

– când problemele cu care ne confruntăm nu par să se amelioreze în ciuda eforturilor și ajutorului pe care îl primim din partea familiei și a prietenilor;

– când ne facem griji excesiv, ne așteptăm la ce e mai rău sau suntem în mod constant nervoși sau iritabili.

– când simțim că nu ne mai regăsim în persoana care suntem  sau în ceea ce facem, suntem nemulțumiți în mod constant de noi și de viața noastră;

– când vrem pur și simplu să ne înțelegem mai bine pe noi înșine;

 – când apar probleme fizice inexplicabile care împiedică cursul firesc al vieții (de exemplu, o boală care a aparut ‘din senin’ și ne ține la pat, deși pe rol avem multe proiecte personale sau profesionale de rezolvat);

– când ne este dificil să ne concentrăm asupra sarcinilor profesionale sau să facem față activităților de zi cu zi;

 – când știm de ce suntem nefericiți, dar ne simțim blocați în acea stare și nu putem face nimic benefic pentru noi;

– când acțiunile noastre ne rănesc atât pe noi, cât și pe ceilalți;

– când suntem nefericiți, dar nu știm de ce;

– când ne dăm seama că repetăm comportamente neproductive, nesatisfăcătoare sau  auto-distructive, dar nu ne putem opri din a face asta (ca și cum ceva din interiorul nostru este mult mai puternic decât noi înșine).

– când avem o incapacitate de a ne stabili sau de a ne atinge obiectivele propuse în plan personal sau profesional;

– când trecem printr-o schimbare în viața personală și nu știm să-i facem față;

– când anxietatea sau stresul ajung să ne afecteze munca, relațiile  sau încrederea de sine;

– când nu știm să ne răspundem cum am ajuns să procedăm sau să simțim într-un anume fel, cum ar fi :

• de ce ne este frică în anumite situații de viață și nu reușim să ne păstram calmul așa cum fac toti ceilalți;
• de ce devenim anxioși atunci când trebuie să vorbim în public;
• de ce ajungem să ne agresăm fizic sau verbal sau să ne jignim partenerii de viață, deși simțim și afirmăm că îi iubim;
• de ce nu ne putem opri atunci când observăm că un anumit comportament produce suferință atât nouă, cât și celorlalți;
• de ce ne spălăm pe mâini într-un mod frenetic, crezând că dacă vom înceta acțiunea respectivă ne vom îmbolnăvi de ceva grav;
• de ce credem că toți au ceva împotriva noastră și astfel reacționăm cu furie și agresivitate împotriva lor;
• de ce singura noastră bucurie în viață a ajuns să fie refugiul în mâncare, shopping, alcool, droguri sau jocuri pe calculator;
• de ce intrăm mereu în aceleași tipare de relații abuzive, deși de fiecare dată când s-au terminat ne-am promis că le vom evita pentru totdeauna;
• de ce transpirăm abundent și simțim cum inima ne-o ia razna atunci când ne urcăm în lift, în avion, în clădiri înalte, deși la nivel rațional știm că suntem în siguranță.

 

 

Când ne găsim în astfel de situații simțim că ceva în noi nu mai funcționează corespunzător și ajungem să manifestăm cu ușurință comportamente aparent iraționale (atât pentru noi înșine, cât și pentru ceilalți).

O astfel de situație duce implicit la o stare de nefericire și suferință de care suntem conștienti, însă simțim că nu putem schimba lucrurile în așa fel încât ca sa ne fie bine, fie pentru că nu avem suficiență forță, fie pentru că eșuăm de fiecare dată când ne promitem să schimbăm ceva (pentru că apare o situație neașteptată care ne oprește) etc.

Deși poate încercăm să ne dăm seama ce anume se întâmplă cu noi, cauza reală ne scapă. Dacă am putea vedea ce ni se întâmplă și ne-am explica cauzele, poate am putea rezista impulsului să nu ne enervăm, să nu intrăm în panică, să nu devenim agresivi sau am putea alege alte moduri de satisfacție care să nu răneasca pe nimeni.

În realitate însă, suntem prinși în comportamente, sentimente, gânduri neproductive, nesatisfăcătoare și uneori auto-distructive sau de de auto sabotare.

 

Există o agendă ascunsă în noi care cauzează comportamente și sentimente care la prima vedere nu au nici un sens. Aceste modele iratțonale de gândire, simțire și acțiune se dezvoltă în afara conștiintei noastre, într-un loc care nu ne este accesibil, adică în inconștient. Altfel, nici unul dintre noi nu ar persista în mod voit în astfel de comportamente nefirești sau ‘prostești’.

Prin psihoterapie reușim să înțelegem această iraționalitate, care ne ușurează schimbarea atitudinii și a comportamentului.